Viți rupite în italia din anii 1970 până în ziodă

Aproximativ 40.000 de copii au fost „îndepărtați cu forța din familiile lor". Nimeni nu este imun la acest holocaust, la această distrugere care trebuie neapărat să se oprească. Emma și frații-surori rămân purtătorii de steag ai tuturor acestor lucruri, precum și cele mai puternice voci ale vocilor reduse la tăcere de sistem doar pentru a evita ca acest sistem de mașini să se blocheze în cele din urmă și să nu mai secere victime asupra victimelor. Copiii nu sunt „bancomate", sunt și rămân copii (care trebuie considerați ca oameni și nu ca obiecte) care au dreptul să crească în familia lor de origine. Este timpul să spunem suficient despre holocaustul copiilor, indiferent dacă aceștia sunt primiți în plasament și / sau adopție, sunt plasați în case familiale sau pur și simplu îndepărtați „din motive inutile" din casa lor de origine.